Evaluarea preoperatorie pt tulburari hemoragice si de coagulare – tabelul 4.1

Cauze de hemoragii chirurgicale excesive – Generalități

Majoritatea pacienților au coagulograma normală înainte de a intra în sala de operații, dar la unii pacienți cu pierderi masive de sânge, pot apărea hemoragii difuze după o perioadă de timp.

Unele operații sunt frecvent asociate cu pierderi mari de sânge:

  • by-pass cardiopulmonar (circulație extracorporeală)
  • chirurgia prostatei (cantități mari de urokinază)
  • efectuarea de șunturi portocave
  • traumatismele
  • chirurgia aortică
  • chirurgia transplantului hepatic
Cauze de hemoragii chirurgicale excesive – Tulburări preexistente ale hemostazei

Tabel 4.2 + Tabel 4.3

  • Anticoagulante principale:
    • Warfarina (anti vitK)
    • Heparinele (atat HNF, cat si HGMM)
  • Inhibitorii directi ai factorului Xa:
    • Exemplu: Fondaparina (Arixtra)
    • Utilizați în condiții speciale
    • Indicațiile ar putea fi extinse în viitor
  • Inhibitorii directi ai trombinei:
    • Exemple: Argatroban (Acova), Bivalirudina (Angiomax)
    • Indicații limitate
    • Utilizați în special pentru tratarea pacienților cu trombocitopenie indusă de heparină (TIH)
  • Medicamente antiagregante principale:
    • Aspirina și Clopidogrelul (Plavix)
    • Provoacă inhibarea ireversibilă a funcției plachetare

Tabel 4.4

Tulburări preexistente ale hemostazei – Complicații intraoperatorii
  • Șocul poate provoca sau agrava coagulopatia de consum.
  • Transfuzia masivă izolată de MER (masă eritrocitară) poate predispune la sângerare, de aceea standardul de îngrijire a devenit administrarea unei transfuzii echilibrate 1:1:1 de MER, trombocite și plasmă, împreună cu crioprecipitat și calciu, pentru pacienții care primesc transfuzie masivă de concentrat eritrocitar.
  • Reacțiile hemolitice acute la transfuzia de sânge pot produce CID. Când un pacient este sub anestezie generală, administrarea de sânge incompatibil poate să nu producă alte manifestări până la apariția sângerărilor generalizate ca urmare a CID. Simptomele obișnuite ale unei transfuzii de sânge incompatibile, cum ar fi agitația și durerile de spate, nu sunt evidente sub anestezie generală, dar hemoglobinuria și oliguria oferă dovezi suplimentare de CID.
  • Sângerarea intraoperatorie din punctele de sutură, liniile de sutură vasculară sau disecția extinsă a țesuturilor poate fi adesea controlată prin utilizarea agenților hemostatici locali:
    • Bureți de gelatină (Gelfoam)
    • Burete de colagen (Helistat)
    • Celuloză oxidată (Surgicel)
    • Colagen microfibrilar (Avitene, Hemotene)
    • Trombină topică (cu sau fără crioprecipitat topic)
    • Acid epsilon-aminocaproic topic (EACA)
    • Aprotinin topic

Tulburări preexistente ale hemostazei – Hemoragia masivă și resuscitarea de control lezional

Hemoragia masivă ca urmare a plagilor reprezintă sângerarea care:

  1. Necesită transfuzie de cel puțin 10 unități MER în 24h sau cel puțin 4 unități pe oră.
  2. Necesită înlocuire a întregului volum circulator al pacientului în 24h sau >50% în 4 ore.
  3. Are o rată de sângerare de >150ml/min cu instabilitate hemodinamică.

Factorii care prezic în camera de gardă necesitatea unei transfuzii masive: TAs<=90mmHg, FC>=120bpm, ecografia FAST pozitivă, prezența unei plăgi penetrante.

CAT (coagulopatia traumatică acută, numită și coagulopatie indusă de traumă):

  • A dus la schimbarea tratamentului sângerărilor masive în ultimii 10-15 ani.
  • Este prezentă la 25% dintre pacienții cu traume majore, apare independent de severitatea leziunilor și este asociată cu o mortalitate de 4x mai mare.
  • Rezultă din perfuzia tisulară inadecvată și nu din consumul exagerat de factori de coagulare.
  • Nivelul crescut de trombomodulină plasmatică (marker al afectării endoteliale) și deficitul de proteină C duc la hiperfibrinoliză.

RCL (resuscitarea de control lezional):

  • Obiectivul său principal este de a reduce la minim pierderile de sânge până la obținerea hemostazei definitive.
  • Principiile esențiale ale RCL includ controlarea precoce a hemoragiei în timpul transportului și evitarea întârzierilor în hemostaza chirurgicală sau angiografică.
  • Chirurgia de control lezional (are scopul de a opri sângerarea și contaminarea bacteriană în desfășurare) urmată de o serie de proceduri definitive după stabilizare și resuscitare, este standardul actual de îngrijire pentru pacienții cu leziuni severe abdominale, pelvine, toracice sau ale extremităților.
  • Alte principii includ: întârzierea resuscitării volemice agresive și menținerea tensiunii arteriale la limita inferioară a normalului (hipotensiune arterială permisivă), strategii care evită hipotermia și hemodiluția.

PTM (Protocoalele de Transfuzie Masivă) reprezintă cea mai studiată strategie din cadrul RCL:

  • Raportul optim plasmă, trombocite, MER este 1:1:1.
  • Calciu suplimentar trebuie administrat la fiecare 2 unități MER.
  • Îmbunătățește rata de supraviețuire și reduce consumul de produse sanguine și costurile tratamentului.

Adjuvanți ai PTM includ:

  • a) Factorul recombinat VIIa (rVIIa):
    • Favorizează coagularea sângelui.
    • Administrarea sa poate reduce necesarul de transfuzii masive, dar nu aduce beneficii pe mortalitate.
  • b) Acidul tranexamic (TXA):
    • Are acțiune antifibrinolitică prin inhibarea competitivă a activării plasminogenului la plasmină.
    • Datorită profilului favorabil în ceea ce privește reacțiile adverse atunci când este utilizat în primele 3 ore de la apariția leziunii, este recomandat condiționat pentru pacienții cu traume severe și hemoragii masive.
    • Este indicat ca tratament sau profilaxie a sângerărilor abundente în traumatisme, intervenții chirurgicale majore și extracții dentare la cei cu hemofilie.
  • c) Evaluarea proceselor coagulării prin teste de laborator:
    • Teste precum tromboelastografia care ghidează resuscitarea.

Tulburări preexistente ale hemostazei – Hemoragii postoperatorii

  • Hemostaza inadecvată în timpul intervenției chirurgicale este responsabilă pentru 50% din cazurile de hemoragie postoperatorie.
  • Heparina reziduală după o intervenție chirurgicală de bypass cardiopulmonar sau vascular periferic poate provoca hemoragii cu debit scăzut, progresive sau hemoragii evidente.
  • Șocul, indiferent de cauză, care rezultă într-o coagulopatie de consum, poate duce la hemoragii postoperatorii importante.
  • Alterarea funcției hepatice în urma unei hepatectomii parțiale este frecvent asociată cu hemoragii, în special dacă o porțiune considerabilă a ficatului este îndepărtată. Țesutul hepatic rămas poate avea nevoie de 3-5 zile pentru a crește producția de factori de coagulare suficient cât să asigure hemostaza.
  • Pacienții cu nutriție insuficientă și cei care primesc antibiotice pot prezenta un deficit dobândit de factori de coagulare dependenți de vitamina K (factorii II, VII, IX, X) -> este indicată suplimentarea cu vitamina K pentru pacienții care nu se pot alimenta corespunzător.
  • Deficitul de factor XIII este mai rar, dar trebuie considerat ca o cauză posibilă a hemoragiei postoperatorii întârziate, manifestându-se la 3-5 zile după intervenție, iar diagnosticul se stabilește prin evaluarea factorului XIII.

Tulburări preexistente ale hemostazei – CID (Coagularea Intravasculară Diseminată)

La orice pacient cu hemoragie postoperatorie, CID trebuie considerată, mai ales dacă există infecție sau șoc. CID se caracterizează prin coagulare intravasculară și tromboză difuză, cu depunerea de microtrombi fibrino-trombocitari și leziuni tisulare difuze.

Etiologia CID include:

  • Eliberarea de resturi tisulare în circulație după traume sau incidente obstetricale.
  • Agregarea trombocitară intravasculară activată de diverse substanțe, inclusiv ADP și trombina, utilă în contexte precum septicemia severă sau bolile complexelor imune.
  • Distrucția endotelială extinsă, ca în cazul arsurilor severe sau vasculitei.
  • Hipotensiunea arterială ce conduce la stază și împiedicarea acțiunii inhibitorilor coagulării.
  • Blocarea sistemului reticuloendotelial.
  • Anumite intervenții chirurgicale sau afecțiuni precum cele la prostată, plămân sau tumori maligne.
  • Afecțiuni hepatice severe.
  • Traume cerebrale sau operații pe creier, date fiind concentrațiile mari de tromboplastină cerebrală.

Diagnosticul CID:

  • Valori scăzute ale factorilor de coagulare și trombocitelor.
  • aPTT și PT prelungite.
  • Hipofibrinogenemie.
  • Trombocitopenie.
  • Prezența produsilor de degradare ai fibrinei și fibrinogenului, inclusiv D-dimeri pozitivi.

Tratament:

  • Eliminarea cauzelor subiacente, precum tratarea infecțiilor.
  • Pentru CID severă, se recomandă înlocuirea factorilor de coagulare, folosind crioprecipitat pentru deficitul de fibrinogen și transfuzii de masă trombocitară dacă este necesar.
  • Administrarea de plasmă proaspăt congelată trebuie făcută cu precauție pentru a evita supraincarcarea volemică.

Tulburări preexistente ale hemostazei – Tulburări de sângerare cauzate de creșterea fibrinolizei

Fibrinoliza primară:

  • Definiție: Activarea cascadei fibrinolizei, cu formarea plasminei, fără activarea prealabilă a cascadei coagulării.
  • Cauze:
    • Terapia fibrinolitică cu medicamente precum activatorul tisular al plasminogenului, folosită pentru liza trombilor din arterele coronare sau periferice.
    • Chirurgia prostatei, bogată în urokinază.
    • Insuficiența hepatică severă.
    • Tulburări rare ale inhibitorilor cascadei fibrinolitice, de exemplu, deficite congenitale de alfa2-antiplasmină.
  • Tratament:
    • Eliminarea factorilor etiologici, de exemplu, întreruperea terapiei fibrinolitice. Aceasta este eficientă datorită timpului de înjumătățire scurt al medicamentelor, rezultând în oprirea rapidă a sângerării.
    • În cazuri severe, se poate administra EACA (acidul epsilon-aminocaproic), însă cu prudență pentru a evita riscul evenimentelor trombotice, deoarece blochează cascada fibrinolizei.

Fibrinoliza secundară:

  • Apare frecvent ca răspuns la CID, unde activarea cascadei coagulării este urmată de activarea fibrinolizei.
  • Probe de laborator indicatoare: hipofibrinogenemie, prezența produsilor de degradare a fibrinei și D-dimeri pozitivi.
  • Fibrinoliza secundară se remite odată ce CID este corectată.
Tulburări preexistente ale hemostazei – Stările de hipercoagulabilitate la pacientul chirurgical

Intervențiile chirurgicale prezintă riscuri variate pentru evenimente tromboembolice venoase (TEV), de la minim la extrem de mare. Evaluarea istoricului medical este crucială în determinarea riscului de TEV:

  • Existența unui episod anterior de TEV înainte de vârsta de 40 de ani sau un TEV neprovocat la orice vârstă.
  • TEV recurent la orice vârstă sau tromboză cu localizare neobișnuită (exemplu: tromboza venelor mezenterice) pot sugera o stare de hipercoagulabilitate.
  • Antecedentele heredocolaterale (AHC) pot oferi indicii despre riscul de TEV, iar un istoric familial pozitiv poate orienta evaluarea factorilor de risc ereditari de hipercoagulabilitate.
  • Istoricul pozitiv pentru tromboză asociată sarcinii, utilizarea contraceptivelor orale sau terapia de substituție hormonală ar trebui să alerteze medicii despre posibila existență a unei stări de hipercoagulabilitate.

Complicații specifice sarcinii relevante pentru anamneză includ recurența avorturilor spontane, întârzierea dezvoltării fetale, preeclampsia și eclampsia, fiecare putând indica o hipercoagulabilitate subiacentă.

Tabel 4.5

Tulburari preexistente ale hemostazei- Starile de hipercoagulabilitate la pacientul chirurgical: Gestionarea starilor de hipercoagulabilitate

Tratamentul in starile de hipercoagulabilitate este primordial indreptat spre:
1) activitatea cascadei coagularii- prin Heparina, Warfarina (Coumadin) sau ambele
2) functia plachetara – prin Aspirina, Clopidogrel sau alte medicamente antiagregante
Tratamentul trebuie individualizat in fct de pacient, locul si severitatea TE.

La pacientii cu deficit de proteina C, Warfarina (Coumadin) trebuie utilizata cu prudenta, deoarece acetia pot dezvolta “necroza cutanata indusa de Coumadin” daca nu se administreaza o perioada lunga in suprapunere cu Heparina (aceasta suprapunere prelungita permite metabolismului tuturor proteinelor dependente de vitK sa ajunga la un nivel stabil)

In perioada perioperatorie, tratamentul pacientilor cu APP de TE si un status de hipecoagulabilitate documentat trebuie planificat cu atentie (de chirurg si hematolog)- Heparina in doze mici (5000 UI), sc, asigura o protectie adecvata impotriva TE pt perioade scurte, fara a compromite hemostaza chirurgicala, alternativ: prfolaxia cu HGMM
Pt pacientii cu un factor de risc hematologic pt tromboza documentat, care nu au avut niciodata un episod trombotic, profilaxia prin dispozitive de compresie pneumatica sau Heparina in doze mici este adecvata

Tulburari preexistente ale hemostazei- Starile de hipercoagulabilitate la pacientul chirurgical: Cazuri particulare

Femeile insarcinate:
-prezinta o crestere a vol sanguin circulant asociat cu o anemie relativa, precum si nivele crescute de fVIII, fibrinogen si alti factori ai coagularii.
-tromboza si embolia pulmonara sunt principalele cauze de deces la femeile insarcinate (riscul de aparitie este maxim la inceputul T3 si dupa nastere)
-HGMM si HNF reprezinta tratamentul electiv la gravide

Copiii si adolescentii sanatosi se deosebesc putin fata de adulti
Varstnicii: imbatranirea nu aduce modificari majore proceselor de hemostaza, dar este asociata cu cresterea comorbiditatilor si cu scaderea rezervelor fiziologice->atunci cand hemoragia si coagulopatia apar la persoanele in varsta, au prognostic mai slab

Pacientii cu ciroza, insuficienta hepatica acuta (incluziv hepatita si “ficatul de soc”) si alte disfunctii hepatice:
-prezinta o coagulopatie metabolica ca urmare a scaderii productiei de proteine
-masurarea INR este o metoda de a monitoriza functia de sinteza hepatica
-nivelurile bilirubinei, amoniemiei si transaminazelor nu sunt utile in determinarea coagulopatiei la pacientii cu afectiuni hepatice
-paradoxal, pacientii cu afectiuni hepatice pot prezenta hemoragii, stari de hipercoagulabilitate sau chiar ambele simultan, deoarece exista un dezechilibru dublu (atat al anticoagularii cat si al proceselor procoagulante)

Pacientii cu insuficienta renala:
-predispusi la sangerare din cauza disfunctiei trombocitare secundara uremiei
-anticoagulantele utilizate la dializa, acumularea substantelor medicamentoase din cauza scaderii eliminarii si anemia prin dilutie, joaca rol in cresterea riscului hemoragic (Dializa poate ajuta la corectarea acestor probleme, dar nu le elimina)
-pacientii in dializa au risc crescut de tromboza prin activarea cronica a trombocitelor produsa prin contactul lor cu suprafetele sintetice ale aparatului de dializa sau cu grefa chirurgicala care asigura accesul venos

Terapia cu componente sanguine- Tiparea si testarea compatibilitatii componentelor sanguine

Exista peste 600 de Ag eritrocitari clasificati in 22 sisteme antigenice
Doar doua grupe au relevanta imunologica: ABO si Rhesus

Un individ trebuie sa primeasca sange compatibil atat ABO cat si Rh
Incompatibilitatea ABO este cea mai frecventa cauza a reactiilor transfuzionale fatale

Testarea compatibilitatilor este practicata dupa identificarea ABO/Rh:
-procesul implica amestecarea serului primitorului cu eritrocitele donatorului-> Ac anti-eritrocitele donatorului prezenti in serul primitorului vor provoca o reactie de aglutinare pozitiva, contraindicand transfuzia

Terapia cu componente sanguine- Transfuzia de eritrocite

Eritrocitele sunt disponibile pt transfuzie sub forma de:
1) Sange integral
2) MER
3) Eritrocite deplasmatizate
4) Masa eritrocitara deleucotitata
5) Eritrocite divizate sau de uz pediatric
Nu exista indicatii ferme pt transfuzia de sange integral, cu exceptia necesitatii unui vol transfuzional important sau a une transfuzii salvatoare de viata cand produsele sanguine nu sunt disponibile.
Eritrocitele deplasmatizate si masa eritrocitara deleucocitata sunt folosite in cazul pacientilor care au avut HS sau reactii febrile non-hemolitice la transfuzia de MER sau pacientii transplantati
Transfuzia de MER este indicata cand masa eritrocitara este redusa (reflectata inconcentratia Hb si/sau nivelul Ht), cu compromiterea livrarii O2 la tesuturi si organe.
Decizia efectuarii transfuziei si a cantitatii de sange transfuzat este multifactoriala si trebuie individualizata pe baza mai multor factori:
1) Cauza anemiei
2) Gradul si caracterul acut/cronic al anemiei
3) Afectiuni medicale existente, in particular boli cardiace, pulmonare si renale
4) Anticiparea necesarului de transfuzii viitoare
5) Instabilitatea hemodinamica
Pungile de MER:
-sunt conservate la 1-6oC
-in aceste flacoane, eritrocitele au o durata de viata de 42zile
-o unitate de MER contine aprox 200ml eritrocite si 30ml plasma intr-un volum total de 310ml
-Ht unei unitati de MER este de aprox 57%
-transfuzia unei unitati de MER la un pacient cu o greutate medie de 70kg poate creste Ht cu 3% si Hb cu 1g/dl

Terapia cu componente sanguine- Transfuzia de eritrocite: Factori ce indica necesitatea transfuziei

Anemia izolata NU este o indicatie a transfuziei in majoritatea populatiei, mai degraba simptomele asociate anemiei pot indica transfuzia.

Numeroase studii au evidentiat o asociere intre transfuzia de sange si o evolutie nefavorabila a statusului pacientului.

In estenta, transfuzia de componente sanguine reprezinta un transplant tisular, asociat cu toate problemele sale imunologice aferente.

Decizia de a transfuza trebuie luata pe baza nevoilor fiziolgice individuale si a circumstantelor clinice.

Pacientii care prezinta sangerare activa trebuie sa beneficieze de transfuzii echilibrate pe baza starii lor hemodinamice si a profilului coagularii.

Terapia cu componente sanguine- Transfuzia de eritrocite: Transfuzie de plasma proaspata congelata

Indicatiile pt transfuzia PPC includ pacientii cu probe de laborator care demonstreaza prezenta unor deficite multiple ale factorilor de coagulare (aPTT sau PT anormal crescute) cu sangerare manifestata clinic sau pacienti la care este necesara efectuarea unei proceduri invazive

Deficitele factorilor de coagulare pot aparea ca rezultat al:
-coagulopatiei de dilutie consecutive transfuziei masive sau resuscitarii
-defectelor congenitale de sinteza
-medicatiei anticoagulante (Warfarina, Heparina)
-afectiunilor hepatice
-malnutritiei si altor afectiuni dobandite

Terapia cu componente sanguine- Transfuzia de eritrocite: Transfuzia de masa trombocitara

Indicatie: sangerari manifeste clinic in asociere fie cu o trombocitopenie absoluta, fie cu o trombocitopenie relativa din cauza disfunctiei plachetare.
Disfunctia trombocitara apare adesea ca urmare:
– a unor afectiuni medicale, precum insuficienta renala
-a unor medicamente, precum AINS si Clopidogrel (Plavix)
Pacientii cu functie trombocitara normala nu prezinta hemoragii manifeste clinic pana la scaderea nr de trombocite la 30.000-50.000 trombocite/uL si adesea chiar mai jos
Pacientii cu disfunctie trombocitara vor prezenta adesea sangerari clinice asociat cu un nr normal de trombocite.
Informatii suplimentare cu privire la necesitatea de transfuzie trombocitara pot fi obtinute prin testarea completa a functiei plachetare.
Suspensiile trombocitare contin o anumita cantitate de plasma si cateva eritrocite sau leucocite.
Efectul terapeutic al transfuziei de masa trombocitara depinde de:
-statusul patologic
-nr de trombocite existent
-nivelul functiei plachetare
-greutate
-nr de concentrate trombocitare transfuzate
La o transfuzie obisnuita de 6 unitati de masa trombocitara este de asteptat o crestere a trombocitelor cu aprox 50.000-100.000 trombocite/uL

Terapia cu componente sanguine- Utilizarea clinica a fVII recombinat

Dovezile clinice vin in sprijinul utilizarii rFVIIa pt a corecta unele deficite ale fVII si sangerarile clinice cauzate de coagulopatii de consum, precum cele asociate cu transfuzia masiva in contextul traumei sau al interventiilor chirurgicale

Terapia cu componente sanguine- Complicatii ale transfuziei cu componente sanguine

Efecte secundare potentiale asociate cu transfuzia:
1) Tulburari metabolice
2) Reactii imunologice
3) Complicatii infectioase
4) Supraincarcarea volemica
5) Complicatii pulmonare

Terapia cu componente sanguine- Complicatii ale transfuziei cu componente sanguine: 1) Tulburarile metabolice

Complicatiile metabolice ale terapiei transfuzionale sunt tipic intalnite in transfuziile unor cantitati mari de produse sanguine, transfuziile de produse sanguine mai vechi sau ambele situatii.
Cele mai frecvente complicatii sunt: hipoCa, hipoK, hiperK si hipotermia
Triada letala (hipotermie, acidoza si coagulopatie) este o cauza semnificativa de deces pt pacientii cu trauma si/sau pierderi masive de sange, iar resuscitarea cu succes depinde de intreruperea manifestarilor triadei.
1) Hipotermia:
– definita ca temperatura centrala <35oC, este o problema constanta in traumatisme si poate fi prezenta la un pacient cu semne vitale normale.
-este observata la 50% dintre pacientii cu traumatisme la momentul prezentarii
-unele populatii sunt mai susceptibile, in special varstnicii, pacientii tarati pacientii pediatrici, pacientii cu arsuri, diabeticii si cei cu disfunctie tiroidiana
-produce alterarea functiei trombocitare, inhibarea factorilor de coagulare si activarea inadecvata a fibrinolizei
-strategii de crestere a T: incalzirea fluidelor si a produsilor sanguini inainte de transfuzie este importanta, deoarece solutiile la T camerei pot contribui la inducerea hipotermiei.
2) Acidoza (pH<7.35):
-are ca rezultat o perfuzie tisulara slaba din cauza scaderii DC
-scaderea DC este deja prezenta la pacientii traumatizati cu hemoragii, independet de acidoza ca urmare a reducerii presarcinii si vasoconstrictiei periferice -> hipoperfuzie tisulara generalizata si metabolism anaerob-> productie crescuta de acid lactic ->scadere pH
3) Coagularea este perturbata de o serie de factori:
-sangerarea activa
-consumul de cofactori
-coagulopatia de dilutie provocata de administrarea de fluide iv
-inlocuirea inadecvata a factorilor de coagulare
-in plus, factorii de coaguluare sunt progresiv inhibati de scaderea pH si hipotermie
-coagulopatia are ca rezultat sangerari continue la pacientii cu traumatisme si este asociata cu o crestere de 4x a mortalitatii

Triada letala incepe si se termina cu sangerare, deci primul pas il reprezinta aplicarea de presiune la locul sangerarii.
Se urmareste mentinerea eutermiei avand in vedere ca pacientii expusi pierd constant caldura.
Resuscitarea volemica a pacientului cu hemoragie, se face standard cu componente sanguine; solutiile cristaloide au pH scazut (5.5 pt ser fiziologic), contribuie la coagulopatia de dilutie si sunt frecvent administrate la temp scazuta-> folosirea cristaloidelor trebuie redusa la minim si solutiile perfuzate trebuie incalzite

Terapia cu componente sanguine- Complicatii ale transfuziei cu componente sanguine: 2) Reactii imunologice

Desi testarea compatibilitatii ABO si Rh si determinarea grupelor elimina unele dintre cele mai grave reactii transfuzionale, Ag si Ac minori netestati si neidentificati pot sa precipite reactii imunologice.
Reactiile imunologice transfuzionale sunt:
1) Reactii febrile
2) Reactii hemolitice acute si intarziate
3) Trombocitopenie
4) Soc anafilactic
5) Urticarie
6) Boala grefa contra gazda
7) Supresie imuna
Reactiile febrile:
– sunt cele mai frecvente si apar, de obicei, ca urmare a Ac antileucocitari
-semne si simptome: febra, frison si tahicardie
-instabilitatea hemodinamica poate aparea in cazuri grave
-pacientii cu reactii minore pot fi gestionati prin monitorizare, iar terapia este de regula suportiva
-transfuzia trebuie oprita
tratamentele adminsitrate inaintea transfuziei ce includ Aspirina, Antipiretice si Antihistaminice pot preveni complicatiile ulterioare (alternativ: transfuzia cu masa eritrocitara deleucocitata)
Reactia hemolitica acuta:
-poate varia de la forme minore, la forme catastrofale, iar majoritatea apar ca urmare a unei erori medicale de scriere a tipului de gr sanguin si transfuzia de produse incompatibile ABO
-poate debuta dupa administrarea a doar 50ml de sange
-simptome: senzatia de cald sau rece, eritem facial, dureri lombare, dureri precordiale
-semne: febra, hipotensiune, tahicardie, hematurie, hemoglobinurie, sangerare si posibil insuficienta renala acuta
-transfuzia trebuie oprita imediat, iar restul sangelui de transfuzat si o proba din sangele pacientului sunt trimise la laborator pt depistarea ABO/Rh si testarea compatibilitatii, precum si trimise pt culturi in vederea DD de contaminare
-tratamentul este suportiv-> instabilitatea hemodinamica tratata prin repletie volemic si vasopresoare, la nevoie
-unii recomanda manitol si/sau diuretice de ansa (ex: furosemid) pt a mentine diureza
-insuf renala severa poate necesita hemodializa
Boala grefa contra gazda:
-apare cnad pacientii imunosupresati primesc leucocite ale donatorului-> acestea nu sunt recunoscute ca non-self de catre primitor (ca nu mai are SI competent) si initiaza un raspuns imun impotriva tesuturilor gazdei
-debutul simptomelor este frecvent insidios, la cateva saptamani postprocedural: febra, eritem, disfunctie hepatica, diaree
-poate fi prevenit prin administrarea de concentrat eritrocitar deleucocitat si/sau eritrocite iradiate

Terapia cu componente sanguine- Complicatii ale transfuziei cu componente sanguine: 3) Transmiterea agentilor infectiosi

Transmiterea agentilor infectiosi prin transfuzie este rara, dar posibila
Sangele poate transmite infectii bacteriene, virale si parazitare

 

Terapia cu componente sanguine- Complicatii ale transfuziei cu componente sanguine: 5) Leziuni pulmonare acute in contextul transfuziei

Leziunile pulmonare acute asociate transfuziei (LPAT) survin intr-un numar de 1:5000 de transfuzii si pot aparea la transfuzia oricarui produs sanguin, dar sunt cel mai frecvent intalnite in transfuzii ce contin plasma (precum PPC sau masa trombocitara)

LPAT sunt caracterizate de edem pulmonar noncardiogen ce apare dupa transfuzie.
Evenimentul declansator in LPAT este necunoscut,
In general, debutul edemului pulmonar si al insuficientei respiratorii este in primele 1-2 ore de la initierea transfuziei, dar poate aparea si pana la 6ore dupa transfuzie.

Recent, a fost identificat un sd LPAT intarziat ce poate aparea pana la 72h dupa transfuzie
Tratamentul este suportiv

error: - conținut protejat -